Document - Societatea MTR

ION AGRON

LACRIMI DE TIMP

SOCIETATEA CULTURAL-STIINTIFICA

MIHAI TICAN RUMANO

BEREVOESTI 2013

Soţiei, copiilor şi nepoţilor mei,

cu toata dragostea

Ion Agron

(alias Ion C Berevoescu)

Motto:

          Încep cu ce am terminat
Deşi-nceputul e mai greu
    Că şi sfârşitul e, oricum,
      Un început în drumul meu.

         Ion Agron

LACRIMA DE TIMP

Clipă, lacrimă de timp
Pe a vremilor oglindă
Martoră la tot şi toate
Luneci veşnic din clepsidră.
Prin al vieţii labirint .
Steaua vremii care vine
Umbra vieţii care trece
Tu eşti al veşniciei nimb.

Veşnic renăscând din moarte
Eşti resort fără regres
Tu eşti cărămidă-n zid
Erelor din univers
Ce le-nchizi şi le deschizi
Ca-n spirala vieţii care
Naşte din spermatozoizi
Clipă, lacrimă de timp

Bate ceasul din perete
Mersul tău cel maiestuos
Zile trec pe îndelete
Anii curg încet, sfios,
Ş-astfel pe a vremii undă.
Timpul clipele-şi preumblă
Fiind veşnic trecătoare
Pe a timpului oglindă.

In oglinda vremii scurse
Când privesc îmi dai fiori
Arătându-ne că -n viaţă
Suntem simpli meteori
Gânduri, fapte sau durere
Ce nu-s scrise-n nici o carte
Te-au făcut fără de vrere
Martoră la tot şi toate.

Ah, dac-aş avea putere
Să te-opresc acum din drum
Să-mplinesc a firii vrere
Viaţa s-o lungesc oricum.
Ori ce-aş face, ori ce-aş cere
Tu, mereu, ca o perfidă
Lacrimă de timp, prin vreme
Luneci veşnic din clepsidră.

Fără popas pe vre-un liman
Clădeşti al veşniciei sens
Tu suitor de timp în an
Pe Tera şi în Univers.
Cu zurgălăii tăi de-argint
Pe toate le-nsoţeşti curgând
Şi eşti mereu neobosită
Prin al vieţii labirint.

În lumea cea nemărginită
Cu mersul hotărât şi sacadat
Vesteşti viaţa care se-nfiripă
Din oul proaspăt fecundat.
Ş-astfel, vestind cum se cuvine
Tu, clipă, de pe-a ta orbită
Porţi hotărâtă azi cu tine
Steaua vremii care vine.

Martoră la tot şi toate
Tu ne petreci din viaţă-n moarte
Şi ne conduci făr-de cuvânt
Când curgem toţi ca slova-n vânt
Cât suntem pe acest pământ.
Dar veşnic, cu simţirea-ţi rece,
Eşti lacrimă de timp prin veacuri
Umbra vremii care trece.

Ca-ntr-un poem fără sfârşit
Renaşti mereu pe mai departe
Şi eşti fluidă-n infinit
Curgând ca sângele prin vine
Eşti solul care-a fost şi vine
Clădind al timpului corimb
Deşi ne războim cu tine
Tu eşti al veşniciei nimb.

Tu eşti al veşniciei nimb
Umbra vremii care trece
Steaua vremii care vine
Prin al vieţii labirint
Luneci vesnic din clepsidră
Martoră la tot şi toate
Pe a vremilor oglindă
Clipă, lacrimă de timp!

APUS

Prin peri cărunţi, pe lună plină
Priveam distrat apusul vieţii mele
Şi nu doream la rădăcină
Să am vreo urmă de suspină.

Cândva aveam la braţ nevasta
Cu fetele şi cu feciorul
Dar sincer nu visam năpasta
Ce vieţii-mi da-va cu piciorul.

Şi nici acum când coasa morţii
În blonda-i haină milenară
S-a hotărât să mă conducă
Pe holda stearpă selenară.

Mă simt de-acum prin constelaţii
Privind nepăsător micimea voastră
Care vă-mpiedică în lume
Să mai puteţi trăi unii cu alţii.

AVERTISMENT

Prostia, în urmare, n-o cătaţi
Că-i tot prostie.
Umblaţi la adevǎr şi veţi afla
Că-i veşnicie.
Duşmani de viaţă şi de moarte fiind
Se plimbă veşnic pe pământ
Şi au sălaş în miliarde
De suflete ce-l calcă şi îl simt cum arde.
Visa în veacul ce-a trecut un Eminescu
Ba chiar şi Tudor şi Bălcescu
Şi dac-ar fi extrapolare
În toată lumea asta mare
Cǎ peste tot va fi dreptate şi frăţie
Pe Tera şi în mândra noastră Românie
Că peste vremuri vom trăi ca fraţii
Români, americani şi ruşi si alte naţii
S-ar împlini deplin un ideal suprem
C-ar fi pentru Pământ viaţa, cinstire, nu blestem.

Dar ce păcat, bătaia ideală
Ne-a-ndepărtat de lumea cea reală
Şi construim în disperare
Mulţimi de submarine nucleare şi rachete
Nu mai gândinm că sunt pe lume fete
Menite ca să poarte-n veşnicie
PĂMÂNTUL, VIAŢA noastră
Şi sfânta OMENIE.

Fără un sfert cred ca e ora nouă
Deşi , de fapt , e numai două
Dar ce se-ntâmplă azi că timpul se grăbeşte
Când tot din ce-i în jur nu ne prieşte,
Când toţi privim cu teamă minutarul
Şi nu ne mai prieşte nici paharul
Nici răsuflarea caldă ce trezeşte
Ǐn suflete iubirea şi izul de poveste
De feţi frumoşi şi fete, de natură
De dragoste de viaţă, nu de ură ?
Privesc pe bolta albastră ce e inconjurată
De dâre difuzoare ce poarta veşnicia
Şi mă intreb , în suflet, sfidând nimicnicia
Ce vină are-n toate astea România ?

VĂ E DE VIAŢĂ TEAMĂ ?

Vă e de viaţă teamă
Azi când toiagul morţii
Ǐn roentgeni se măsoară?
Priviţi cu nepăsare
La jetul din rachete
Ce Terra o-mpresoară.
Voi care stând in jilţuri
Gândiţi la subterana care
Pǎmântul v-o-nconjoară.
Vă este scurtă mintea
Crezând c-aveţi scăpare
De ondularea gamei
Cu forţa-i penetrantă
Deşi aveţi de-acolo
Bilet spre lumea- alaltă !
Noi suntem miliarde,
Iar voi omizi desfide
Mǎ mir că, azi, pământul
Pentru idei deşarte
Ce le trenaţi din jilţuri
Vizând supremaţia
Nu se desface-n patru
Să vă primească-ntrânsul
Şi-n veci pe el să crească
Rodul cel sfânt şi dulce,
OMENIA.









CREZ

Eşti tot în ce am vrut să cred
Că totul fi-va şi mai bine
Ai zis să nu mai cred
Că totu-i o prostie
Dar nu a fost, de fel.
Când, totuşi, încercai să cred
În tot şi toate că e bine
Deşi spuneai că nu e bine
Eu n-am crezut şi mi-e ruşine
C-aşa a fost de fel.
Iar când am mers convins pe calea
Ce sufletul cu fapta mi-o susţine
Deşi credeai cândva că nu e bine
Îţi spun acum decis că niciodată
N-o să te-acopăr de ruşine.





   CUIUL

A fost în zarvă mare
Şi-n satul nostru, spun oricui
Când s-a întors pe-a sa cărare
Pepelea cu vestitu-i cui.

Cu ochii săi căta cu disperare,
Cum e la mintea orişicui
Sa afle un locşor, oricare,
Pentru popasul său si pentru cui

Intrând fălos in primărie
Si trist lăsă afară blana lui
Ce-i sta de-a curmezisul la intrare
Dar nu se îndura de cui.

Nici poarta n-o avea-n spinare
Ca o lăsase in alt sat
Atunci când dornic de schimbare
A revenit de unde a plecat

Ǐnfipse cuiul în perete
Sumanu-şi scoase din iţari
Şi îndreptându-se din spete
Porni încet, cu paşii rari

Nu i-a rǎmas nimic din veselia,
Din gluma sa si pofta de pahar
De când mi s-a legat cu primăria
Intrând slujbaş la dom' primar.

Ce s-o mai dăm după sucaă
De când e-n slujbă la primar
Pepelea nu mai e Pepelea
Şi-l vezi glumind din ce în ce mai rar.

Lucrează mult, şi-n toate cu cântar
Şi crede-n munca sa ca-ntr-un altar
Făr-a vedea că-ncetul cu încetul
Este legat de primărie ca de de par.

Se-ntreabă , fără nici o veselie
Ǐşi face cruce-n sinea lui
Dracu' m-a dus la primărie
Sau blestematul meu de cui.

Trecură ani şi nu-ntr-o doară
Văzându-l plin de competenţă
L-au încălţat la "funciară"
Şi-n condica ce-i zice "de prezenţă”

Pământuri, moşteniri si neamuri
Pe toate parţile le-a-ntors
Deşi primarii ce veniră
Doreau din astea "os de ros".

Isteţ ca un proverb, Pepelea,
Privea din când în când spre cui
Dar ce avea în suflet clipele acelea
N-ar vrea sa spună nimănui.

Cu toţii, obsedaţi de al său har
De-a fi corect si doar la locul lui
Slujbaşii domnului primar
Doreau ă-l pună pe Pepelea-n cui.

Cu toţi plasau cu-ndemânare
Răspunderi noi in seama sa
Ca pentru judecăţi ulterioare
Să fie toate-n cârca sa.

Gemea Pepelea în tăcere
De plâns , nu se plângea nicicui
Dar blestema, în sine, ziua
Când a bătut aici poznaşul cui.

Au mai trecut alţi ani de zile
Veni acum un nou primar
Dar rǎsucea din nou aceleaşi file
Şi începea tǎcut un nou calvar.

Că-s neamuri lipsă-n inventar
Răspunde astăzi tot Pepelea
Deşi-i un biet pensionar
E singur vinovat de toate celea.

Că s-au nǎscut în alte sate
Ce au, doar, către noi cărare
Primarul vrea doar ascendenţe validate
Şi doar Pepelea-i pentru astea-n stare.

Zadarnic bleastamă-n tăcere
Plângându-şi stoic soarta lui
Pepelea-n suflet cu durere
Aruncă-n hǎu sărmanul cui.

Să moară nu e voie nici să spui
Că orişicum nu-l lasă turma
Deşi de mult rămase după cui
Pe un perete, adâncită urma.

Vrea liniştea şi voia bună
Să-l însoţească iar la drum
Nu vrea priviri s-arunce-n urmă
Nu vrea orice ar fi de-acum.

Văzându-l, unul, cum bolea
Cu ochii trişti dup-al său cui
Rosteşte ferm si apăsat:
-Lăsaţi-l, dom'le, pe Pepelea
Să-şi vadă de nepoţii lui
Şi sǎ-l avem mereu în sat

Morala:

Venindu-i mintea de pe urmă
Pepelea spune orişicui
Că n-are rost să fii o viaţă
Legat de-un blestemat de cui.

DORINŢĂ

Renaşti din nou elan, renaşti dorinţă
Din balta pocăinţei ce te-a cuprins în drum
Renaşti acum şi-ncearcă să ieşi din neputinţă
Să reclădeşti ce alţii nu au putut nicicum.
Şi elixirul vieţii să-l sorbi până la fund
Hrănindu-te din seva ce veşnic ne-mpresoară
Adună azi în tine tot ce aveai de mult
Elanul tinereţii, voinţa cea sprinţară.

OMĂT

Omăt, cădere nesfârşită
De fulgi monocromaţi, eteric fermi
Azi monoton te cerni dintr-o clepsidră
Negativând perseverent ai vremii termi.
Ne-mbraci în haine şi cojoace
Ce le priveam cândva într-un dispreţ
Deşi noi le purtam doar la soroace
Azi toate-s la-nălţime şi la preţ.

ÎMPLINIRE

În avalanşa tremurândă de ritmuri de can-can
Se zbat dezlănţuite în unduiri lombare
În umbre de neoane cu clipociri sprinţare
Sclipiri de sânge tânăr pulsând prin mădulare
Ce proslăvesc vigoarea crescândă an de an.

Stingher din colţul sălii privesc timid , discret,
Şi-ncerc chemând din vreme , din unde de uitare,
Să readuc în minte vioara solitară
Ce ne-ndemna cu râvnă pe când cătam cărare
Să mergem împreună viaţa luând-o n piept.

Îmi amintesc de valsul cu Dunărea albastră
De fluierul cu care chemam noi fluturaşul
Cu triluri tremurânde pe când urcam imaşul
Visând că fi-va mâine şi satul ca oraşul
Ş-astfel mai bună fi-va viaţa noastră.

Acum după decenii rodirea tinereţii
Prin cele patru stele gingaşe şi plăpânde
Ne-arată împlinirea ce n-o speram niciunde
Iar noi trăim prin ele precum apa prin unde
Şi ne vedem prin vreme împlinirea vieţii.

LUNTREA TIMPULUI

Clipe, una câte una
Din clepsidra ce le cerne
Chiar de-i vreme rea sau bună
Luntrea timpului adună.

Liniştită ca o boare
Işi urmează drumul lent
Viata efemeră are
Luntrea timpului prezent.

Marea-ncepe să tresalte
Valuri revărsând în turmă
Pe cărarea ce-şi croieşte
Luntrea timpului din urmă.

Nici nu-i pasă de furtună
Îşi urmează drumul ferm
Anii-i strânge in cunună
Luntrea timpului etern.

MEDITAŢIE

Încerc s-ating prin tine infinitul
Păşind pe drumuri virtuale
Doresc sǎ-ndepǎrtez oricum sfârşitul
Ce-l tot zăresc cam des în cale.

Un val de ceaţă sufletu-mi cuprinde
Sǎ spun ce simt aş vrea dar nu găsesc cuvinte
Nu pot să cred nimic din tot ce se perindă
Dar mult aş vrea
Din ochii tăi sǎ cadă cer fierbinte.

Gândesc în versuri, dar trăiesc în proză
Şi multe fac şi multe vreau să ştiu
Încerc să ies din starea de hipnoză
Dar cred ca am ajuns în mine prea târziu.

MESAJ

Aţi încercat prin vremuri să vă creaţi probleme
Să credeţi că pământul în drumul său ceresc
Se plimbă fără noimă cu haru-i pământesc
Ducându-ne cu sine pe căi bune sau rele
Pe care mult prea sfinţii de mult ni-l hărăzesc.

Când cei de sus, se pare ca n-au avut de-ales
Au acceptat, în fine, ca toate se-nvârtesc
Pământ şi Lună, stele, planete ş-alte cele
Quasari şi stele negre, vedeţi, aşa să fie
Mişcare permanentă în astă galaxie.

Şi-au fost prin vremuri scurse destule sacrificii
Arderi pe rug şi alte modele de suplicii
Dar Galilei pulsează prin vreme dând de veste
Că chiar de nu vrea nimeni Pământul se-nvârteşte
Se-nvârte-n căutarea răspunsului suprem
De-i viaţa pentru oameni, cinstire sau blestem.

Răspunde Carul mare şi Steaua cea polară
Că-s mai bătrâne-n spaţiul ce Terra-l înconjoară
Că n-au avut prilejul să fie locuite
De fiinţe cerebrale şi alte vietăţi
Şi că privind Pământul, ele-l privesc ca morţi.

Neptun şi Pluto, chiar Uranus
Privesc din colţul galaxiei la Terra cea albastră
Şi cu simţirea rece, cuprinşi de dor de viaţă
Se-ntreabă în tăcere; -De ce-i aşa fierbinte?
Ce se întâmplă-ntrânsa? E doar o nebunie?
E foc de artificii sau numai o prostie?

Se-ntreabă constelaţii, planete şi quasari
Voi staţi cuminţi în jilţuri, comozi şi solitari
Visaţi rachete şi vreţi cu-ncăpăţânarea asta
Să faceţi pace-n galaxia noastră ?
Deschideţi ochii cât mai este vreme
Priviţi la Terra care azi se teme
Şi căutaţi deplină liberare
De zeci de mii ogive nucleare
Ogive ce ne poartă-n veşnicie
Lipsind Pământul şi întreaga galaxie
De unica şi sfânta OMENIE.

MUNŢILOR NOŞTRI.

Înţelepţi cu tâmple albe renăscuţi în primăvară
Bucuraţi-vă de-acum c-au venit din nou din ţară
Readuşi de amintirea plaiului ce vă-mpresoară,
De mireasma-mbătătoare a pădurilor de fag
De susurul de izvoare dus de Bratia cu drag
De livezile în floare ce-şi revarsă-n mai parfumul
De iubirea de viaţă ce tresaltă la tot drumul
Cei ce cu mândrie poartă omenia strămoşească
Întru cele patru vânturi de pe glia românească.

DIAVOLUL

Obosit si somnolent stă blocat la ora şase
Potolit fiind de vreme, văduvit de-al său alean
Meditează în tăcere, amintirile să-l lase
Vărsând lacrimi pe buştean diavolul meridian,

PRIMAVARA

Afară ninge, ninge cu petale
Sub cer de-azur sub soare arzător
Şi simt aprinsă în limpedea culoare
Renaşterea naturii din tainicul fior.

E ceasul devenirii, când totu-i numai dor
Când urcă seva vieţii către soare
Când hora de petale în nupţial sobor
Serbează infinite perechi de miri în floare.

Prin unde de polen şi de nectar
Imensă bucurie cuprinde-ntreaga zare
Zglobiu zefirul poartă cu sufletu-i sprinţar
Confetele de nuntă în drumul spre altare.

Imens covor de viaţă într-un cleştar de rouă
Smaraldul clorofilei s-aşterne peste dealuri
Şi soarele îmbracă, de nuntă, haină nouă
Iar Bratia renaşte în unda dintre maluri.

Renaştere e-n toate şi-n tot ce ne-nconjoară
Renaştere-n simţire şi-n dragostea sprinţară
Pe căile urcânde în ciclica spirală
Pe care azi păşeşte stăpână primăvara.

RABDAREA

Ascunsǎ-n suflet zaci într-un cotlon
Şi dormitezi torcându-ţi somnul molcom
Veghezi mereu şi eşti în aşteptare
Dar mai tresari şi mă mai părăseşti răbdare.

Cu turma de cuvinte tăcute ce colindă
Eu somnu-ţi tulburam din când in când
Şi mă vedeam privindu-mă-n oglindă
Când gura întindeam spre vorbele din gând.

Când sufletul mi-l pui la încercare
Nu-ţi cer nimic să-mi dai, că nu poţi să mai pui
Uimit privesc în ochii tăi cu resemnare
Că singur aş rǎmane şi-n mine-al nimănui.

Şi te păstrez oricum , de când mă ştiu
Şi nu te vreau nicicum în depărtare
Rămâi, te rog, în sufletu-mi târziu
Că eşti vlăstar din fiinţa mea, răbdare!

NU MAI DORESC NIMIC.

Am spus de mult dar mă repet
Nu mai doresc nimic
Atât am vrut să am
Nimic mai mult
Din ce-am avut
Concret.

E un blestem că din nimic
Am încercat să fac ceva
C-am întâlnit în drumul meu
Pulsând nimicul multora.
Acum mă consolez spunând…
Nimicu-i tot nimic
În ori şi ce l-ai îmbrăca.

REVENIRI

(Soţiei la 38 ani de cǎsnicie)

Am început din nou sa rătăcesc în mine
În căutarea timpului trecut
Am început şi nu ştiu dacă-i bine
Să răscolesc ceva de mult ştiut.

Mi-ai revenit în minte ca aevea
Adânc sorbindu-ţi vorbele cu har
Şi nu-mi venea să cred că pot avea
Asemenea prilej de desfătare iar.

Cuprins din nou de-a ta privire castă
Îmi trec prin minte anii tinereţii
Pe când valsam pe "Dunărea albastră"
Şi ne dădeam bineţe-n roua dimineţii.

Revine-n minte melodia noastră
Ce-o fredonam din noapte-n zori
Când tu erai închisă-n casă
Iar eu făceam potecă la pridvor.

Eram un fluturaş purtat de dorul
Ce sufletu-mi rodea neîncetat
Atunci ajuns-am ditamai feciorul
Să stau în casă sechestrat.

După atâţia ani cernuţi de timpul veşnic
Vlăstarele rodirii noastre-şi luară zborul
Din când în când încerc un sentiment amarnic
Că rareori avem acasă tot soborul.

E deseori atâta gol în casa noastră
Că nici nu pot să cred măcar
Când ochii-mi cată spre fereastră
Şi ne vedem din ce în ce mai rar.

Cu nepoţelele-n
Cu părul sur căzut pe tâmple
Azi sufletu-mi de dor se umple
Învăluit din plin de tinereţea lor

TOAMNA

De ce atâtea lacrimi triste, toamnă,
Te osteneşti să verşi fără-ncetare?
De ce-ai venit acum distinsă doamnă
Aşa de plină-n suflet de-ntristare?

De ce alungi cu-atâta-nfrigurare
Rodirea fastă şi mănoasă a verii?
De ce aşterni cu-atâta resemnare
Covor de brumă sură-n faptul serii?

De ce zoreşti, tăcută-ntruna, noaptea
Să intre lacomă în ziuă spre-nfruptare?,
De ce-mi alungi frunza din codru
Şi rândunelele trimiţi în larga zare ?

De ce te vâri în suflet ca o hidră
Şi bruma faci viaţa să-mi cuprindă?
De ce îmi numeri clipele-n clepsidră
Când ştii că mă aşteaptă iarna-n tindă ?

-Nu te-ntreba şi nu-ţi fă griji, bătrâne!
Când vei pleca de pe tărâmul meu,
Eu te conduc pe drumul către iarnă.
Şi vreau să nu îţi pară drumul greu.

Şi-i fără rost să-mi pui vreo întrebare
Destinul tău pe plaiul meu-i de-acum.
Nu-i un prilej de chef sau sărbătoare
Sǎ ştii cǎ este iarna capǎtul de drum.

Mai taci acum şi lasă-ncolo pe „de ce”!
Urează-mi sincer viaţă cât mai lungă.
Precum mă vezi, îs toamna ta în orişice
Urează-mi, dar, să fiu atât cât să-ţi ajungă!

VIS

Fără un sfert cred că e ora nouă
Deşi , de fapt , e numai două
Dar ce se-ntâmplă azi că timpul se grăbeşte
Când tot din ce-i în jur nu ne prieşte,
Când toţi privim cu teamă minutarul
Şi nu ne mai prieşte nici paharul
Nici răsuflarea caldă ce trezeşte
În suflete iubirea şi izul de poveste
De feţi frumoşi şi fete, de natură
De dragoste de viaţă, nu de ură ?

CUGETARE

Prea lung parcurs de mers prin timp
E tot ce veşnic timpul cerne
Un bun prilej de drum spre nimb
Spre fericire sau durere.

Rotundă bolta ne-nconjoară
Rotundă-i luna în tăcere
Rotundă-i steaua ce prin seară
Îşi plimbă trupu-n scânteiere

Rotund e sufletul ce paşte
Iubirea ce-i născută-n vrere
Rotundă-i preumblarea noastră
Prin viaţa asta plină de himere.

AŞ VREA …..

Aş vrea să am ce n-am avut nicicând
Să se-mplinească ce mi-am pus în gând
Să am tăcerea unui suflet sfânt
Sfidând micimea celui fără de cuvânt.

Aş vrea să am puterea celui care
Hrănindu-şi setea sa de răzbunare
Rostind-o tainic până la uitare
Transformă, stoic, furia-n iertare.

Aş vrea să văd stingându-se mânia
De umbra disperării temperată
Să văd din măreţia sa trufia
În balta resemnării înecată.

Aş vrea să am curajul împlinirii
Dreptăţii ce-a venit de sus
Înţelepciunea sacră a iubirii
Ce-o întrupase Domnul în Isus.

Atunci mânia, setea de mărire
Şi răzbunarea fără resemnare
Vor deveni răbdare şi iubire
Şi viaţa un prilej de desfătare.





BLESTEMUL

Ce-i oare azi blestemul, te-ntrebi aşa deodată
Când vrei să ai în toate la fapte şi răsplată
Când mergi semeţ sfidând nimicnicia
Când crezi că nu-i posibil să-ţi calce omenia
Aici, ori unde-n ţară, la noi în România.

Blestemul e urmarea tăcerii ce prin vreme
Urmează cu credinţă tot ce apare-n drum
Blestem e mătrăguna ce s-a hrănit cu miere
Şi floarea ce-n stamine perfidă poartă scrum
Şi seamănă-n stupină un gust amar de fiere.

Blestem e aşteptarea la căpătâi de drum
În ceasuri de restrişte strigând a răzbunare
Blestemul e urmarea speranţei trecătoare
Ce-a apărut odată fără a fi nicicum
Când toate-au fost promise în surle de fanfare
Dar se surpară, totuşi, ca un castel de fum.

Blestemu-i disperarea ce-apare în frânghie
La cel ce din speranţă şi-a făurit un vis
E răzbunarea celui ce a ajuns proscris
Când a văzut că tot ce-a fost să fie
Nu e nici cum, prin vreme , supremul paradis.

EPITAF

Steaua ce-ţi vizează astăzi
Printre aştri viitorul
Dupǎ câte mi se pare
Ai lovit-o cu piciorul
Şi-n speranţa reuşitei
Încercând al vieţii val
Ai ajuns până la urmă
Să mi te îneci...la mal.

DUREREA NEDREPTĂŢII

Păşit-am în sală spăşit
Cu inima frântă şi tristă
Cu trup şi cu suflet sfârşit
Sperând că dreptatea există.

Păcat că sentinţa rostită
Făcu din dreptate himere
Simţirea din mine e tristă
Că timpul minciunii nu piere.

E grea supărarea vezi bine
Simţind nedreptatea în sufletu-mi trist
Eu cred că-n viaţa ce vine
Dreptatea o face doar Crist.

Ajuns-am de azi ca să cred
Că plânsu-i doar lacrimă-n vânt
Răbdarea din fire nu-mi pierd
O port în tăcere şi–n gând.

Suflarea din mine e tristă
Când chinul devine deplin.
Doar lacrima scursă-n batistă
Alină adâncul suspin.

Durerea în urmă o lasă
Priveşte în faţă şi speră
Revino cu gândul acasă
Îmi spune un glas de himeră.

Dreptatea e-n ceruri stăpână
Doar harul divin o îmbie
Să vină şi rostul să-şi spună
Când fi-vom cu toţi …veşnicie.

DEDICAŢIE

Ai apărut din umbre de milenii
Acum când certitudini nu prea avem de-ales
Când toţi dorim şi vrem să credem
C-ar fi un răsărit de drum de cânt în vers.

Umblăm cu toţi pe drumuri fără formă
Şi cercetăm vestigii fără sens
Certificând prin stiluri pluriforme
Simboluri fără definire-n univers.

Nu m-ai crezut şi m-ai purtat prin vreme
Prin fapte şi trăiri ce-n val m-au dus
Ai încercat să dovedeşti, pe semne,
Că tot ce am făcut te-a indispus

Convins am fost şi sunt şi astăzi
Că-n tot ce am făcut e răsărit,

Nicicum apus.

GLOSĂ

Dor nebun de cale-ntoarsă
Te îndrepţi iar către mine
Unde-ai fost atâta vreme
Unde-ai colindat, haine .

Dor nebun de cale-ntoarsă
Îmi porţi sufletul alene
Răscolindu-mi amintirea
Faptelor trecute-n vreme.

Te îndrepţi iar către mine
Inima să-mi răscolesti
Iar mi-o frangi si nu e bine
C-apoi iar mă părăsesti.

Unde-ai fost atâta vreme
Să îmi spui tot n-are rost
Ţi-a fost rău ori ţi-a fost bine
Azi de ce te-ai mai intors.

Unde-ai colindat haine
Unde-ai fost atâta vreme
Te îndrepţi iar către mine
Dor nebun de cale-ntoarsă.

MEDITAŢIE LA CAIETUL MIHAELEI

Privind azi la copertă, gândeam la Mihaela
La zaruri multiforme cu cifre şi buline
Când răsfoia discretă în matematici fine
Să scoată dintre file o teoremă Ceva.

În umbre de istorii ascunşi stau cam sfioşi
Pitagora şi Simson c-un Menelau-sfătos
Chiar şi un mare Stewart ce râde copios
de Ptolemeu ce şade ascuns în colţ de filă
Văzând cum te îndeamnă să fugi de o idilă

Cu un Seneca, idol, care prin senectute
Tot seamănă prin vorbe fugire de virtute
Îmi zic cu-ngrijorare sfidând a mea tăcere
Mi-ar da dreptate Euler de-aş arăta în carte
Că 5 şi 8 şi 27 au în cerc putere
Chiar dacă sunt pe zaruri figurate.

MEDITATII TORONTINE

Noaptea, sfetnic bun, nu-mi lasă
Genele să le cobor
Gânduri multe-mi vin şi-mi pasă
C-au făcut în cap sobor.

Am crezut că fug de noapte
Îndreptându-mă spre ziuă
M-am lăsat purtat de toate
Precum porcul către piuă.

Şi trezit, cuprins de noapte,
Dintr-o baie de visare
Am văzut că nu-i lumina
Ce-o zăream în depărtare.

Câinii n-au colaci în coadă
Multe nu-s cum le-am visat
Nimeni nu doresc să vadă
Cum mă zvârcolesc în pat.

Multe-s noi, dar vechi sunt toate
Chiar de-mbracă haină nouă
Trudă multă n-am, se vede,
Nici sudori să-mi curgă-n rouă.

Soarele discret pǎtrunde
Prin fereastra din odaie
Şi mă mângâie pe creştet
Cu duioasa sa văpaie.

Stropi de lacrimi cristaline
Colţul pleoapelor mi-adapă
Sufletul cuprins de gânduri
Rătăceşte, e-n derivă
Şi-i purtat pe vechi cărări
Către ziua ce se crapă
Prin fereastra luminată
Deschizându-şi drum spre zori

NOSTALGIE TORONTINĂ

Cărări de umbre, vis de dor
S-aştern ca roua dimineţii
Şi-n somn mă-nvăluie uşor
La fel ca-n anii tinereţii.

Nespusa nostalgie îmi cuprinde
În mreajă sufletu-mi hoinar
Şi-un dor de toate-mi reaprinde
Un dor de casă, de hotar.

Dor de plaiuri de mesteceni
De pădurile de fag,
De susurul de izvoare
Dus de Bratia cu drag.

De livezile în floare
Ce-şi revarsǎ-n mai parfumul
De privirile sprinţare
Întâlnite pe tot drumul.

Un mierloi în fapt de ziuă
Mă trezeşte şi aici
Cântul său nu-i ca acasă
Însoţit de pitulici.

Glas de grauri în derivă
Scârţâie ca un proţap
Chiar şi cioara cea parşivă
Croncăne cu noaptea-n cap.

Mă trezesc, privesc afară,
Mi-arunc ochii pe o carte

Însă gândul tot îmi zboară
De aici tot mai departe.

OMAGIU

(Scriitorului Mihai Tican Rumano)

S-a scurs un veac şi o zecime
De când ai poposit pe-al nostru plai
Anii s-au scurs, tǎcuţi, fǎrǎ alai
De când, pe Vale, prin mulţime
În ceata de copii, şǎgalnic,
Poznaş, sclipind prin isteţime,
Erai mereu cel mai zburdalnic
Şi nǎzdrǎvan…Nene Mihai!

Liber, din sat, în lume ai plecat
Dorind astfel sǎ poţi trǎi oriunde
Şi te-ai lǎsat de-al vremii val purtat
Cum Bratia îşi poartǎ apa-n unde.
Însǎ oricând, oriunde, tu vedeai
Al florilor covor, pe pajişte, smǎlţat,
Ce-n fiecare an te-a aşteptat
Ǐn prag de mai…Nene Mihai!

Cutreierând pe plaiuri argentine
De dor nebun de glia strǎmoşeascǎ
Scriind „Iubesc pǎmântul drag al ţǎrii mele”
Tu, printre lacrimi şi suspine,
Ce nu erau nicicum vǎrsate-n van
Cinstindu-ţi viţa româneascǎ
Ai scris la nume şi… Rumano
Înobilându-te… Nene Tican!

Mesteacǎnul din colţul casei
Cu albul sǎu distins, imaculat
Vegheazǎ şi acum ceardacul
Pe care ochii blândei mame Niţa
Visând la pǎrul tǎu buclat
Potop de lacrimi a vǎrsat
Tot aşteptând la colţul mesei
Sosirea ta… Nene Mihai!

Când te-ai întors la rǎdǎcini şi la izvoare
Timid cǎlcând pe vatra-ţi strǎmoşeascǎ
Ai pus la capul mamei, la mormânt, o floare
Cerând, pios, iertarea pǎrinteascǎ
Doreai sǎ o primeşti din colţul ei de rai.
Şi când mergeai, tǎcut, spre casǎ
În roi de lacrimi cristaline cǎutai
Iertarea ei…. Nene Mihai!

De unde eşti, din vatra ta seninǎ
La orice pas bineţe tu ne dai
Iar ce-ai lǎsat pe-al nostru plai
E pentru noi cǎrarea spre luminǎ
Când vatra-ţi strǎmoşeascǎ ţi se-nchinǎ
Trǎieşti în noi, iar noi trǎim prin tine
Şi te cinstim cum se cuvine
De-a-pururea …Nene Mihai!

MESAJE

Mesaje cǎtre duhul meu
Trimise pe cǎrǎri de noapte
Mǎ însoţesc, de mult, mereu
Şi mǎ învǎluie în soapte.

Visarea nu ştiu unde-mi duce
Bǎtrânul trup bǎtut de vreme
Nu ştiu nicicum ce voi mai face
Dar n-am motive a mǎ teme.

PROOROCUL NAZDRAVAN

Limbi de foc sfârtecǎ cerul şi dispar fǎrǎ de urmǎ
Norii se adunǎ-n grabǎ, gǎtindu-se de furtunǎ
Sfânt Ilie loc îşi face în caleaşca sa de foc
Şi nimic nu îi rezistǎ straşnicului prooroc.

Încleştarea e deplinǎ, toate se ciocnesc avan
Tunete pocnesc în pleazna biciului sǎu nǎzdrăvan
Sfichiuind fǎrǎ de milǎ dracii toţi din drumul sau
Dracii ce fuserǎ îngeri, rǎtǎciţi de Dumnezeu.

Furia-i nemǎsuratǎ nu mai face osebire
Dorul crunt de rǎzbunare i-a cuprins întreaga fire
Draci spǎsiţi şi îngeri buni speriaţi o iau din loc
Pe cǎrarea rǎscolitǎ de torentele de foc.

Şi cu multǎ cerbicie carul şi-l roteşte iar
Dracii adunaţi în turmǎ-s alungaţi cǎtre hotar
Sunt cuprinşi de mare jale, lacrimi varsǎ în şiroaie
Cerul porţile-şi deschide revǎrsându-le în ploaie

Dup-atâta hǎrmǎlaie, stǎ, ofteazǎ, suflǎ greu .
Nu e mulţumit de sine cum a fost şi e mereu
Urmǎrit de Dumnezeu, pân-la noua sa venire
Îşi îndreaptǎ ferm alaiul coborând în curcubeu.

RECICLARE

Că viaţa-i umbră şi e vis o spune popa
Că noi trăim greşind cu fapta şi cu vorba
Dar că-s păcate-n paradis n-a zis nici cine
Şi nu va zice chiar de se cuvine
De s-ar întoarce cei ce au plecat
Nu cred că ar răspunde răspicat
Că doar ce au lăsat a fost păcat
Şi cred că ar dori pe Terra să revină
Pentru reciclat.

TE-AI DUS……

Te-ai dus şi soarele din cer
Nu-şi va vărsa de-acum văpaia
Să lumineze calea ta
Să-ţi scalde în adânc, odaia.

Te-ai dus şi stele aurii
Atunci când luna ceru-şi plimbă
Nu-ţi vor mai fi în seri de mai
Pentru simţirea ta oglindǎ.

Te-ai dus pe calea depărtării
Ce drumul vieţii ţi-a închis
Dând glas iubirii prin durere
Te-ai dus cu totul… ca un vis .

    TEAMĂ

Răsărit de vorbă dulce
Astăzi sufletu-mi alină
Vremea trece şi se duce
N-am de ce-i căta pricină.

Umbră, vis, viaţa trece
Cu verdeaţă şi lumină
Împlineşte şi petrece
Timpul către rădăcină.

Sângele se-ngroaşǎ-n vene
Inima pulsează greu
Nu ştiu oare cât va ţine
Sufletu-mi pe drumul său.

Teamă mi-i de întuneric
De tăcerea grea a gliei
De nisipul ce se cerne
Din clepsidra veşniciei.

UMBRA

Tǎcerea sufletu-mi cuprinde
Când soarele coboarǎ-n asfinţit
Când merg pe dealul ce-mi întinde
Conturul umbrei cǎtre infinit.

Cohorte lungi de umbre mǎ-nsoţesc
Într-un sobor tǎcut şi insolit
Mǎ-ntorc absent şi le privesc
Dar nu mǎ satur de privit.

Iar gându-mi zboarǎ, zboarǎ, zboarǎ
Când razele ce mǎ privesc
Coboarǎ dupǎ coamǎ-n searǎ
Şi se ascund şi lin mǎ pǎrǎsesc.

Rǎmân de-acuma, singur, în tǎcere
De umbrǎ pǎrǎsit şi întristat
Iar inima strivitǎ de durere
Se zbate-n piept pulsând neîncetat.

S-a dus lumina zilei şi cu ea
S-a dus şi umbra care mǎ-nsoţea
Rǎmân de-acuma rǎtǎcit de turma
Ce-a sǎrutat pǎmântul cu-a sa urmǎ.

Mǎ poartǎ gândul mai departe
Prin noaptea cu pulpana-i sumbrǎ
Şi mult aş vrea sǎ am iar parte
Sǎ fiu şi mâine însoţit de umbrǎ.

VISE

Umbre atârnate-n noapte
De un corn de lunǎ nouǎ
Poartǎ gândurile mele
Pe cǎrǎrile de rouǎ.

Dâre lungi sclipinde-n noapte
Pe cǎrǎri de ani luminǎ
Mǎ tot cheamǎ şi mǎ plimbǎ
Fǎrǎ lacrimi si suspine.

Vise trec şi se înşirǎ
Peste bolta luminatǎ
Depǎnându-mi amintirea
Anilor de altǎdatǎ.

Doi luceferi lângǎ mine
Plini de tinereţe castǎ
Imi zâmbesc si îmi alinǎ
Somnul depǎnat în şoaptǎ.

Aştri stele şi comete
Strǎlucind sfioase-n noapte
Imi devin fǎrǎ de vrere
Martore la tot si toate.

   GANDURI

Ce tristǎ-i umbra care mǎ-nsoţeşte
Sfidând tǎcutǎ paşii mei din urmǎ
Când soarele spre asfinţit se amurgeşte
Şi alte umbre o-nsoţesc discrete-n turmǎ.

Pǎşesc de-acum pe calea fǎrǎ şoapte,
Chemând cohorta umbrelor ce mǎ-nsoţesc
Şi simt dorinţe noi de suflet omenesc
Mergând tǎcute spre-a renaşte-n noapte.

Nu ştiu nicicum de azi ce va fi mâine
Nici ce vrǎjmaşi vicleni mǎ încolţesc
Cǎ nu-i cunosc pe cei cu suflete de câine
Deşi doresc cu ei în pace sǎ trǎiesc.

NU VREAU…

Nu vreau nicicând o recompensǎ
La tot ce am fǎcut trecând prin vreme
Nu vreau nicicum sǎ-mi daţi dispensǎ
La ce-am greşit în timp fǎr-a discerne.

Sunt om şi eu şi-n fapta-mi densǎ
Am încercat sǎ fiu doar om. Atât.
N-am vrut sǎ am în dar o recompensǎ
Când am fǎcut, din toate, ce-am putut.

Cǎrarea vremii scurse, plinǎ de ofense
Oricând, discret, am petrecut-o în tǎcere
Deşi prea mulţi luptarǎ sǎ-şi reverse
Şi sǎ-mi impunǎ-n forţǎ a lor vrere.

Nu ştiu, de-acum, ce fi-va pân-la urmǎ
Când tot şi toate câte-am vrut sǎ fac
Vor fi rǎstǎlmǎcite în a vremii urnǎ
Şi aruncate-or fi la coş...în vrac.

         ELECTORALA

Se scoate iarǎşi la mezat „ciolanul”
Ce-i botezat cu numele „primar”
Concomitent cu „ciolǎnele” ce cu fler
Sunt denumite posturi de „consilier”

Roiesc ca trântorii-n stupinǎ
Prea mulţi ce nu-şi aflarǎ rostul
Ce, din pǎcate, sunt de vinǎ
Cǎ fac orice ca sǎ „vâneze” postul.

Roiesc, acum, la începutul verii
Croindu-şi loc pe liste pasagerii
De aspiranţi , ce dau din coate
Sǎ fie pe un loc ferit de „spate”.

Ce mare înghesuialǎ-i la partide

Pentru un loc, pe listǎ, mai în frunte,
Ce jalnici sunt când se-ntrec în pilde
Sfidând pe cei cu tâmplele cǎrunte.

Ce cred? Mǎ-ntreb ca biet alegǎtor.

Ce vor sǎ facǎ-n urbea noastrǎ micǎ
Cei ce tǎcuţi, au stat în lojă, fǎrǎ fricǎ
Vreo patru ani visând ca-n dormitor?

Viseazǎ doar ciolan sau ciolǎnele
Salariu gras sau bursǎ de şedinţǎ
Când sunt în stare doar de… temenele
Şi ce e trist… plesnesc de neputinţǎ.!

Când aprig sunǎ „toaca”-n rudǎrime
Şi doagele pleznesc pe la butoaie
E, sigur, semn cǎ vine o mulţime
Spre a vota în aburii de „ploaie”.

Va rog, veniţi şi voi la vot mǎcar
Chiar dacǎ unii vor sǎ vǎ înfrunte
S-alegem numai oamenii de frunte
Cu capul sus sǎ-ncepem alt pǎtrar!

TĂCEREA

Se scurg, sfioase umbrele-n tǎcere
Când capul mi-l ascund sfios în perne
Nu vreau s-alerg, nicicum, dupǎ himere
Sperând că timpul toate le va cerne.

Urǎsc, din suflet, gǎlǎgia insolitǎ
Ce-miînsoţise paşii trişti prin vreme
Când vǎd, acum, tǎcerea cǎ-i sortitǎ
S-adune-n sine rǎbufniri supreme.

Ce tristǎ e tǎcerea ce-mi impune
Sǎ fiu pǎrtaş pasiv la faptele nedemne
Dar vreau sǎ cred, oricum, cǎ o minune
Va apǎrea în drumul meu prin vreme.

Dǎ-mi Doamne, sincer, o voinţǎ castǎ
Sǎ sting din faşǎ faptele nedemne
Cǎ vreau sǎ fiu chezaş, pe lumea asta,
Şi rob tǎcerii ce trǎieşte-n vreme.

SOLICITARE

Rǎstoarnǎ, doamne, carul cu prostie
Cât mai departe de hotarul nostru
Cǎ şi aşa e plinǎ trista noastrǎ glie
Şi s-o plusezi, acum, nu-şi are rostul.

Te rog, plecat supus, ascultǎ-mi ruga
Şi, darnic, fǎ din ea dorinţǎ sacrǎ
Cǎ vreau-de-acum sǎ nu fiu sluga
Prostiei ce-ar spori în urbea noastrǎ.

SOBORUL PĂCATELOR

De turnători perfizi şi ,,linge blide’’
Ce sunt prezenţi mandat după mandat
Vă spun :- Nu duce lipsă, azi, spătarul !
Şi, din păcate-i sunt părtaşi la sfat.

Credeam, cândva, în ceas târziu de seară,
Că toate vor intra discrete-n în matca lor
Dar, sincer, n-am sperat acum să ceară
Păcatele lumeşti intrarea-n spătărie-n cor.

Deşi, era trimisă–n lume prostia cu alaiul ei
S-a pomenit că intră, azi, pe căi măiestre,
În forul sacru, semicentenar, al urbei noastre
Înzorzonată-n fast şi clinchete de clopoţei.

Azi toate-şi cer perfide şi cu insistenţă
Un loc sperat, de mult…de mult visat.
Să fie-n condica ce-i zice ,,de prezenţă ‘’
Şi zilnic să tot ţină cu primarul…sfat.

În grabă, etalându-şi scumpele veşminte,
Pretinşii nuri şi starea de boss peste mafia,
Sfidând pe toţi ce-ncearcă să-i treacă dinainte
Cu nasu-n vânt, se- avântă-n faţă , ea, TRUFIA.

Când a văzut biroul sobru al fostului spătar
Că e modest şi asortat cu sărăcia urbei noastre
L-a îndemnat cu insistenţă, făr-de-a clipi măcar,
Să pună mobilă colţar, din piei natur şi alabastre

Şi antifon la uşi capitonate, amortizor de catifea
Pentru rostirea tainică a domnului spătar
Nevrând, nicicum, ca paşii săi să îi audă urbea
Şi nimeni şi nicicând să contrazică al său har.

Dar ce se-ntâmplă ? Ce-i această zarvă?
De parcă şi-a ieşit din matcă râul.
Toţi se conving când văd că-n grabă
Păşeşte în birou, cu mult alai, DESFRÂUL.

Semeţ păşeşte sigur spre sofale,
Sfidează tot ce vede-n calea sa, din zbor,
Clipind şiret şi tandru spre spătarul , care
Se-nvârte-n scaun cu-n dispreţ uşor.

Solemn anunţă solul ce-o să vină
Pe care l-a-nsoţit mereu pe toată glia
Cu care n-a avut nicicând pricină,
Măria sa…gurmanda LĂCOMIA

Cu tunete mocnite în vorbe şi în fapte
Semeaţă şi distantă intră-n sală şi MÂNIA
Spunând că n-are rost să stea o noapte
Că vrea, de mult, să ne conducă spătăria.

Cu ochii-n cap sclipind mefistofelic
Sub fesu-i hâd tot ascunzându-şi calviţia,
Intrând, aruncă-n jur surâsu-i diabolic
Şi merge spre sofa , demonic, AVARIŢIA.

Din spate, înciudată, prin vorbe cu-nţelesuri
Plasate către ceilalţi, mascându-şi perfidia
Sfielnică, timidă, cu capul între fesuri
Soseşte ea, ce-n vremuri şi-a zis INVIDIA.

Iar când, din „dolce farniente”, LENEA
De pe sofa, molatic abia îşi saltă capul
Agale, spre spătar, rosteşte că e vremea
Să se înceapă, totuşi, mai degrabă sfatul.

Se scurg grăbite, triste, clipele-n tăcere
Când toţi aşteaptă glasul domnului spătar
Ca să confirme ferm că este a sa vrere
De a domni, etern, pornind din ăst pătrar.

Se scurge vremea iar lingăii… şi turnătorii
Ce se menţin pe post, mandat după mandat,
Ciulesc cu mare chin urechea către uşă
Să plimbe vorbe-n sat cu ce s-a întâmplat.

Păcat…. Mulţimea ce-a votat schimbarea
De drumul ei, de chin, îşi vede, totuşi, în tăcere
Plângând din plin, mereu, şi stoic resemnarea
Că sărăcia sa a fost un stindard de putere.

TRISTETE

În suflet se strecoarǎ ca o hidrǎ
Tristeţea, neagrǎ, cu alaiul ei
Când clipele ce picǎ din clepsidrǎ
Se varsǎ-n timp tăcute fǎrǎ clopoţei.

De jale-adâncǎ, dor sau bucurie
Tot lacrimǎ de timp e clipa scursǎ
Nicicând, nicicum nu poate ca sǎ fie
Voiajul ei prilej de bucurie ascunsǎ.

Clevetiri

In abureala unei mămăligi „pripite’

De focul straşnic care arde-n sobă

Stricând tihnirea vorbei nerostite

Ne-am aşternut din nou la…vorbă.

Şi înşirăm, aprinşi,voioşi, de toate cele

Ce-au fost, de mult, şi încă sunt în sat

Iar timpul trece lin şi nebăgat în seamă

Când ne trezim că am ajuns la scăpătat.

Cǎ Miţa Gălăgie, sura, de sub coastă,

De ieri s-a hotărât să fie-n sat primar

Că Gheorghe Slabul, dascălul, adastă

Că-i dreptul său să-ncerce, azi, măcar.

Dar, Miţa, sura, cuscrul şi cu ginerică

Doreau cu toţi, aleşi, să fie-n sat primar

Chiar dacă vărul Gigi, cinic, fără frică

O teşcherea de bani tot zornăia ….

Resemnare

Un om şi-un câine stau de pază casei

Ce încă nu-i umblată de năluci

Un om şi-un câine dând ocol ogrăzii

Privesc tăcuţi prin gardul cu uluci.

Sub bradul verde, falnic, de la poartă

Ce l-a văzut crescând atâţia ani în şir

Îngândurat, acum, privirile-şi îndreaptă

Spre drumul coborând spre cimitir

Trâmbe de fum spre zare se înalţă

Din coşul cocârjat de la vecinul său

Dulăul, obosit, proptindu-se în coadă

Priveşte dus si el printre uluci.

Când din neant apar sărmane urme triste

Care rămân înscrise-n colbul sur al străzii

Doar paşii ce se scurg timizi pe potecute-nguste

El îi privea, tăcut, din marginea ogrăzii.

Prin plete, trist, degetele îşi strecoară

Privirea, dusă, ridicându-o stoic spre înalt

Când roi senin de picături din cer coboară

Pe fruntea-i brobonind da aer cald.

Alegeri

Ciraci perfizi cu suflete de cârpă

Ce şi-au făcut averi pe veresie

Au mult tupeu şi sunt mereu in culpă

Şi tot acced în funcţii profitând de sărăcie

Deşi au clase, toate, cât vaporul

Şi chiar licenţe luate cu toptanul

Promit orice să creadă tot poporul

Să îi aleagă astfel şi „la anul”

Reflectie.

Când îşi găsesc călduţ sălaş, cu toate,

Păcatele lumeşti în fiinţa unui om

E ca şi cum începe drumul către moarte

Când intră cancerul în ramul unui pom.

Trufia ce-i cuprinde astăzi mădularul,

Ce-l pedepsea cândva prin lege Caragea,

Îşi cheamă, straşnic, ca chezaş, notarul

S-o consemneze-n condică asa.

Făptura-ntreagă tristă azi suspină

Când răul prinde-n vatra noastră rădăcini

Când dragostea, speranţa şi iubirea

Se zbat cu disperare printre mărăcini

Tâmpiţi de soi prin faţa noastră se perindă

Sperând un semn de aprobare să surprindă

Când le priveşti, tăcut, figurile-n oglindă

Ai vrea sa afli cursa ce-ncearcă să-ţi intindă.

Trăiesc momentu-n care tăcerea prinde glas

Şi resemnarea tristă ce-n suflet a rămas

Şi disperarea celui ce se credea răpus

De un păcat ce pare că fuse presupus.

Neliniştea, sprinţară cuprinde–ntreaga fiinţă

Acum când trupu-mi firav cuprins de neputinţă

Vibrează de simţire, de dragoste şi dor

Pe drumul ce îl poarta spre veşnica nefiinţă.

RUGAMINTE

Vedeţi-vă de viaţa voastră

De anii voştri care trec în şir

Lăsaţi tăcerea să domnească

În liniştea ce e stăpână-n cimitir.

Sf.Ilie şi dracii

Acum când liniştea-i deplină

Ilie ţine dracii sub potroc

Stând toţi ascunşi şi bârligaţi de coadă

Ǐn staul, până-n vară, într-un loc.

Marţişor

Când babele sosesc şi pleacǎ una câte una

Şi tuturor de primăvară ne e dor

Cu noi, nevinovaţii miei şi o felină

Azi vǎ trimit în dar un mărţişor.

Vă fie viaţa caldă, plină şi senină

In calea ce-o urmaţi să fie numai flori

Să nu aveţi prilej de a-i căta vreo vină

Că v-a trezit în suflet, fără vină, foc de dor

Meditatie

Cu timpul ce strǎbate pagini

De cǎrţi ce încǎ nu s-au scris

Pǎşind pe drumul fără margini

Aş vrea sǎ cred cǎ nu-s proscris.

Si scriu , tăcut, aceste randuri,

In care cred şi vreau sa fiu

Inscris minuscul pe la margini

In vremile de mai tarziu.

Te chem !

Chiar azi când sfânta rază vine

Pe cerul azuriu şi străluceşte,

Mă simt din nou cuprins de teama

Că vine bezna rea ce vremuieşte

Că chinul iarăşi mă cuprinde

Şi rău va fi din nou.

Te chem acum lumină, iarăşi, vino!

Să-mi luminezi în taină, dulce, calea

S-aduci, din nou, doar bucurii în suflet

Să fiu, de-acum, ce-am fost odată

Că, sincer, astăzi doar prin tine

La viaţă m-am trezit.

Mie-e dor de frunza verde ce renaste-n codru

Mi-e dor de miriadele de miri nascande-n flori

Mi-e dor de tot si toate care astăzi

In sufletu-mi trezesc cu mare-nflacarare… fiori

Mi-e dor de taina ce candva in seară

Din sufletu-ti candid tu mi-o sopteai discret

Mi-e dor de DORUL ce candva in pieptu-mi

Se războia cu mine cand nu puteam s-astept.

DE CE?

De ce vijelioase ape curg la vale

Purtând în unda lor miresmele de dor?

De ce mă răscolesc şi îmi aduc în cale

Sobor de amintiri în tumultos decor?

JURAMANT

Când mi-ai călcat ograda mai–nainte

Ca un bandit perfid , ca un măgar

Eu m-am jurat că n-am să-mi scot din minte

Că de încerci, din nou să o mai calci, măcar,

Ai să ajungi la locul tău de veci, cuminte,

Cu tălpile-nainte şi faţa spre altar.

Eu plâng…

Nu vreau să plâng

Aşa cum plâng

Deşi când plâng

Te văd în gând.

Că plâng cât plâng

Să nu întrebi nicicând

Nu vreau să ştii că plâng

Când tu-mi apari în gând.

Mă-ntorc şi plâng

Şi plâng cum plâng

Şi dacă plâng

Aşa cum plâng

Nu vreau nicicum

Ca să mă plâng

Că plâng cum plâng.

Eu plâng… că plâng

Atâta, doar,

Atât….!

EPIGRAMEDESPRE SǍNǍTATEVacii mele nu-i e bine Parc-ar fi dup-un dezmǎţ Teamǎ mi-i, de la pǎşune Sǎ nu-i vina pielea-n bǎţ.UNUI SPECIALIST IN "PIEDICI"Cârtiţa munceşte-n umbrǎ Tot sǎltand la muşuroaie Tu i-ai copiat metoda La slujbă fǎcând o droaie.

UNUI PATRON INCOMPETENT

Un peşte de la cap se-mpute
O ştii de mult şi ştie toata strada
Dar tu în parohia ta spre vindecare
Îi amputezi cu indârjire..coada.

UNUI STIURLUBATICAi noroc cu pǎlǎria Ce o ţii pe cap fǎlos Altfel mintea ta zburlie N-ar avea cale de-ntors.

UNUI "AS"

Te-ai prefǎcut o viaţǎ-ntreagǎ
Ca eşti un as în meserie
Dar nimeni n-a putut sǎ creadǎ
Ca erai as doar in prostie.

UNUI CAMELEONUrmǎrindu-ţi comportarea Pe a timpului cǎrare M-a surprins asemǎnarea Cu morgana-nşelǎtoare.

UNUI ASPIRANT

Cu semnǎtura dumitale
Întinsǎ peste patru rânduri
Aspiri la postul de director
Şi n-are rost sǎ stai pe gânduri

UNUI BARMAN

Cu gradele te lupţi de-o viaţǎ
Deşi la grade n-ai acces
Te mulţumeşti cu munca asta
Şi-o faci oricum...cu interes.

Altuia

Zadarnică-i orice-ncercare

Talent nu poţi să dai oricui

Dar nici să stingi talentul care

Nu-i la-ndemâna orişicui.

În umbra florilor, ce astăzi

Emană doar parfum şi miere

Tu ai adus prin simpla ta prezenţă

Un soi perfid de-amar de fiere.

SPERANŢA DEŞARTǍ

La masa ta discret serveşti
Un creier cu un sos fierbinte
Sperând ca astfel dobândeşti
Acces la şi mai multǎ minte.

PERVERTIRE

Cǎ nu mai mâzgǎlesc hârtia
Ţi-am dat de mult rǎspunsul net
Azi mâzgǎlesc cu toata veselia
Pe fila mea de internet.

UNUI FOST "BAHIC"

A fost o vreme-n viaţa ta
Când dragostea pentru pahar
Fǎcea ca preumblarea ta spre casǎ
Sǎ semene cu deplasarea de cotar.

LEGEA FUNCIARA

Biata lege funciarǎ
Document de data certǎ
E un fel de uite-o nu e
Parcǎ-i moartǎ, cǎ-i inertǎ.

DESPRE PROŞTICâinele la bǎtrâneteSingur viaţa-şi pune-n cuiProstu-i chiar din tinereţeMort de grija altului.

UNUI FOST PRIMAR

Când te-au ales, ţi-au dat puterea-n schimb
Sǎtenii toţi din satul nost'
Dar tu ai transformat puterea-n nimb
Uitând de unde ai plecat şi ce ai fost

PROSTIA

De-ar fi prostia cu durere
Ar fi în sat o jale mare
S-ar dǎrâma şi primǎria
Cǎ nimeni nu i-ar sta în cale

PROSTUL CONVERTIT

Cǎ prostul nu e prost destul
Atunci când nu e şi fudul
Ştiam de mult c-aşa e rostul
Dar tu ai întrecut mǎsura
Când eşti fudul, nu faci pe prostul

      PERSONALǍ

Cǎ vreau sa scriu ca Pǎstorel
M-au acuzat destul confraţii
Nu pot sǎ neg prin comportare
La asta mǎ obligǎ alţii

UNUI ABSTINENT

Cu Stella prinţului Artrois
Mi-ai pus rǎbdarea la-ncercare
Având prea mult pe "vino-ncoa"
Am sǎvârşit marea trǎdare.

UNUI REZERVIST

Liberarea dumitale
Seamǎnǎ cu un infarct
Fiindcǎ data viitoare
Vei juca-n sfârşit de act

PERSONALA

Aşezat la colţul mesei
Meditezi la '82
C-a fost generos cu tine
Plasându-te la... gunoi.

CERTITUDINE

Cǎ este balamuc la voi
O ştim şi noi, o ştiţi si voi
Dar cǎ e dezorganizare
O ştie numai...lumea mare.

AJUTORDacǎ astǎzi la nevoie Te-ajutam şi noi Fii convins cǎ în prostie Vei fi ajutat de alţii.

Unuia cu capu-n nori
In tot ce faci nu vezi pe nimeni
Dar rezultatele se pare
Cǎ sunt în ultimǎ instantǎ
Un lung prilej de cugetare.

UNEI ORATOARE

Gura-ţi merge ca o moarǎ
Tocând slovele de zor
Transformând în mare grabǎ
Ctitorul în cititor.

AGRICULTURA ARGESANA ante'89

S-a dezvoltat agricultura
În Argeş ca şi-n toata ţara
Dar dezvoltându-se ,întrânsa
Luǎ proporţii mari...gargara.


UNEI FRUMOASE

Eşti schimbǎtoare ca o zi de primǎvarǎ
Şi n-are rost sa îmi repeţi
Prin tot ce faci din zori şi pânǎ-n searǎ
Din dolce farniente tu îi trezeşti pe toţi.

UNUI ASPIRANT.

Orice ai face, orice-ai cere
Totul e sǎ ai chemare
Chiar ş-atunci când n-ai renume
Dar ai bani în buzunare.

UNEI SUPRA-FARDATE Durdulie şi fardataǎ Etalându-şi zilnic nurii Toata lumea o socoate O sfidare a...naturii.

PERSIFLARE

Cu epigrame, azi, Navarra
Colindǎ antologic tara
Dar se înclinǎ jovial
La geniul lui Marţial.

UNUI EPIGRAMIST de "ocazie"

Ai scris o epigramǎ, frǎţioare
Şi te-ai crezut un Pǎstorel
Dar ce pǎcat ca prin valoare
Nu îi ajungi nici la inel.

UNUI FERMIER DUPA CHIOLHAN

Zilnic, ameţit prin fermǎ
Calcǎ apǎsat si rar
Urcând laptele-n cisternǎ
Doar pahar dupǎ pahar.

BACHICǍ

Sorbind cu hotǎrâre din pahar
Ai cǎpǎtat mirific har
Fǎcând din deplasarea ta spre casǎ
O deplasare de cotar.

SOTIEI

M-ai înţeles în tot ce-am vrut
Te-am înţeles în tot ce vrei
Dar niciodatǎ n-am crezut
Cǎ tot ce vreau e şi ce vrei.

LA SCHIMBAREA prim-secretarului Zamfir.

Veseli sunt de-i umflǎ râsul Însǎ nu ştiam pricina Cǎ-n Piteşti tǎcu cocoşul Când cotcodǎci GǍINA.

REACTIE...

Latrǎ câinii-n faptul serii
Sugrumaţi de zale-n lanţ
Bombǎne toţi inginerii
Când la leafǎ iau...un sfanţ.

AI FOST...

...Un star în univers de paie
O umbrǎ care se-nconvoaie
Un suflet care se inmoaie
Ce sǎ mai zic, ai fost... în ploaie.

FEMEILOR ,la trecerea la ora de iarna

Le vǎd vesele pe toate
Fiindcǎ astǎzi la soroc
Prin voinţa celui "mare"
Li s-a dat ora la loc.

AVANSAREA din 1988.

La festivalul lui Tǎnase
Minciuna cǎpǎta firman
Când cel din Sâg o avansase
La rang... "folclor" contemporan.

UNUI BETIV

De când goleşti mereu din sticle
Ţi-au confirmat din plin firmanul
Cumǎtru fiind Pascu Vasile
Şi socru mare...G. Moiceanu.

UNUI PERSEVERENT

Erare humanum est
E cert cum susţine şi proverbul
Dar tu ţi-l-ai fǎcut pretext
Perseverând numai cu verbul

UNUI COLEG

Golind frecvent din sticle şi pahare
Ţi-ai cǎpǎtat un trist renume
Cǎ nu mai mergi doar pe-o cǎrare
Iar la "servici" faci numai...urme

1984, pentru Ioni

Îţi e mintea zburǎtoare
De la cap pân-la picioare
Dar aş vrea şi mai departe
De zburare s-aibǎ parte.

2004,REPLICA la 1984, pentru Ioni

Cândva am zis cǎ mintea-ţi zburǎtoare
Avea traseu din cap pân-la picioare
Nu-mi pare rǎu c-atunci m-am inselat
Cǎ azi e la final c-un...doctorat!

UNEI BÂRFITOARE

De-auzi cumva o vorba ca o adiere
Esti receptivǎ, ştiu prea bine
Dar ce pǎcat, tu o tratezi cu fiere
O maltratezi şi o plasezi fǎr-de ruşine.

UNEI DOMNIŞOARE "serveabile"

Ca fiinţǎ eşti un giuvaier
Declar deschis cu bunǎ ştiinţǎ
Dar te-ai privat de omenie
Perseverând în necuviinţǎ.

MIE

Privesti în ceaşcǎ cu regret
Fǎcând în grabǎ un bilanţ
La ce ai strâns in '85
Şi-ai constatat cǎ n-ai un sfanţ.

VIVILENEI

'84-i an de bac
Dacǎ-l socotesti cu cap
Chiar de ai, fir-ar sa fie
Sfarâialǎ la...cǎlcâie.

D-LUI INGINER Popescu Lǎsa-şi de-o parte omenia Şi parveni-şi fǎrǎ ruşine Dar Eugen prin protimisisN-a replicat cum se cuvine.MIHAELEI           Mihaela, pentru tine           '84-i fracţie           Cu Lungoci si cu Petreasca            În plinǎ reacţie.


   UNUI "buriu"

Te dai rotund ca un buriu
Convins oricând cǎ dovedeşti
Cǎ niciodatǎ nu-i tarziu
...Sǎ te-nvârteşti!

UNUI INCREZUT

Superlative multe ascultând
Mǎreşti distanţa dintre tine şi pǎmânt
Şi de la astǎ depǎrtare
Nu simţi umbrirea vorbei ce e-n vânt
Dar eşti convins cǎ umbli pe pǎmânt.

AUTOCRITICǍ

Te deplasezi la fapte din istorii
La vremuri şi la neamuri ce s-au dus
Încerci sǎ dovedeşti prin ascendenţǎ
Cǎ eşti un viitor, când tu eşti un apus.

       UNOR "mahǎri"

Mǎgarii-s renumiţi prin multe pozne
Dar dacǎ-ncerci sǎ le-astupi gura
În viaţa lor de zi cu zi
Cu "hi" si "ha" rapid te dau de-a dura.

UNEI SEMNATURI CU PRETENTII

Cu apostila dumitale
Ce stǎ acum pe patru rânduri
Aspiri la postul de director
Şi n-are rost sǎ stai pe gânduri.

UNUI ORATORElevatǎ ţi-e vorbirea Ca şi gândurile toate Dar e mare diferentǎ De la vorbe pân-la fapte.UNUI AGRONOM PLICTISIT Azi semǎnând în sol sǎmânţa Impuţi naturii recidiva Ş-ai vrea cu nepǎsarea-ţi crasǎ Sǎ-i estompezi iniţiativa.

UNUI VÂNǍTOR DE NOROC

Cu un trifoi cu patru foi
Ţi-ai amǎgit cu bunǎ ştiinţǎ calul
Dar te-ai cǎit cǎ n-ai primit
Norocul ce-l sperai...cu carul.

UNUI AMOREZ "trecut"

Deschizând bobocul florii
Te-ai crezut şi tu boboc
Şi-ai sperat cǎ tinereţea
Iţi va reveni la loc.

UNUI ANALITIC SENIL

Azi, cercetând corimbul vieţii
Cu florile ce s-au trecut
Îţi numeri anii tinereţii
Şi vrei s-o iei de la-nceput.

UNUI IMPASIBIL

Privind corola-mbujoratǎ
De importanţa ce îşi da
Am constatat o antitezǎ
Naturǎ moartǎ-i faţa ta.



UNUI PRIETEN „ALES”Colegul nostru, vezi matale Susţine azi pe Caragiale Revizuieşte, dar nu schimbǎ Prin pǎrţile esenţiale.

UNUI ÎNCREZUT

Domnul e un om isteţ Şi deştept, precum se ştie
Dacǎ n-are minte-n cap
Tot o are-n pǎlǎrie.

UNUI SOŢ "ideal"

In patul sǎu, de bunǎ seamǎ,
S-ar mulţumi in seara asta
Cu un picior de domnşoarǎ
Dar cu un suflet de nevastǎ.

CUCERITOR BACHIC

Napoleon visa in viaţǎ
Sǎ cucereascǎ lumea toatǎ
Ai reuşit si tu, de multǎ vreme,
S-o cucereşti...cǎ te aratǎ.

UNUI AVID DE PUTERE

Ai vrea sǎ-i ai pe toţi în manǎ
Sǎ faci oricând din ei ce vrei
Dar rezultatul nu-i oricare
Cǎ i-ai fǎcut duşmanii tai.

UNUI „SERVEABIL”

Omenia dumitale
Are un suport solid
Dacǎ-i pui la rǎdǎcinǎ
Câte-un litru de "lichid".

UNUI SERVIL

Cǎ vrei sǎ stimulezi toţi şefii
O ştie punga dumitale
Dar ce pǎcat cǎ insistenţa
Te-a cam fǎcut de trei parale.

OPORTUNITATE

Dorindu-se omniprezent
Aruncǎ peste toţi ocarǎ
Noroc ca doctorul, atent,
Vǎzandu-i starea sa precarǎ
I-a dat un diagnostic prompt
... Incompetenţǎ medularǎ.

UNUI INCREZUT

Ai vrea sǎ crezi cǎ-n tot ce faci
Succesul are rezonanţǎ
Dar eşti convins cǎ nici un vraci
Nu are-n cap aşa speranţǎ.

EROARE

Eşti bolnavǎ de prostatǎ
Mergi la doctor de îndatǎ
Nu cred asta, dragǎ tatǎ
Nu-i posibil…cǎ sunt fatǎ

Aşchia şi trunchiul

Când fiul ţipǎ din rǎrunchi
Bǎlǎcǎrind pe tatǎl sǎu
E semn cǎ aşchia de trunchi
Nu sare prea departe rǎu.

            OMISIUNE

Nu ştiu ce pot sǎ mai cred
Cǎ din tot ce-am discutat
Doar un lucru e întreg...
...Cel pe care l-am scǎpat.

UNOR AGRONOMI Gandind la planul economic Azi alte planuri v-aţi facut Dar rezultatul e acelaşi Ca sunteţi tot la început.

UNOR PENSIONARI

În retragere sunt scriptici
Însǎ faptic mi se pare
Cǎ sunt combatanţi cu toţii
Chiar de n-au nici o chemare.

INVENTIVITATE

Fosfobion sau lecitinǎ
Sunt surse pentru minte multǎ
Dar pentru mintea dumitale
Orice i-ai da...nu te ascultǎ.

SPERANTA DESARTA

Dacǎ-ncerci sǎ faci vreodatǎ
Umbrǎ unui "pom" inalt
Sǎ n-aştepţi sǎ ai rasplatǎ
Ocrotirea celuilalt.

SAPATURAÎnţelept a fost românul Proclamând proverbul sǎu Cǎ de sapi groapa altuia Singur vei cǎdea în hǎu.

CONCLUZIE

Un câine de îl vezi cǎ-ţi cere
Tu faci orice si-l treci la rand
Dar eu cersesc de-atâta vreme
Însǎ mǎ laşi tot aşteptând.

EPITAF
Când soarele pe cer rǎsare
Când luna a apus demult
Tu stai s-aştepţi din nou s-aparǎ
Speranţa cu al sǎu tumult.
Visarea-i dulce, dar se pare
Cǎ urmǎrind-o la tot pasul
Ai cam ajuns, mǎi frǎţioare,
Sǎ nu-ţi mai vezi, de soare, ...nasul.

CAZONA

La investiţii pe la Valcea
Te-ai remarcat din plin, discret
Dar concentrarea minţii tale
Sub casca şi sub epolet
Te-a şi plasat pe-un loc de frunte
...Mare diliu şi iubǎreţ.

UNUI OSTAS LA „LOTERIE”

Sǎ-ncerci norocu-n seara asta
Ai vrea sǎ tragi la loz in plic
Un buletin de liberare
Şi-n rest nu ţi-ai dori nimic.

UNUI OBEZ

Îşi plimbǎ zilnic monumentul
Cu fala unui june prim
Şi-n deplasarea sa discretǎ
A şi semnat...Iatan Marin.


       DARUL lui..Ciorbea pentru pensionari                  Douǎ lumânǎri de seu                 Asta-i zestrea voastrǎ                 Le pǎstraţi s-aveţi mereu                 La cel capǎt de tunel…                 Luminiţa voastrǎ.NEPUTINŢǍ                 Greu e sǎ mai treci la fapte                 Sǎ le faci ca pân-acum
                 Fiindcǎ ai ajuns la poarta
                 Altui început de drum.



          JIGNIRE TARDIVA

                  De mult zǎcea cuprins de jale mare
                  În sufletu-ţi un of uscat
                  L-ai deranjat şi ca urmare
                  Pe adrisant l-ai ofuscat.

                PRETENDENT LA ANGAJARE

                Venişi aici cu gura mare
                Fǎrǎ sǎ baţi , mǎcar, la poartǎ
                Dar când a fost la angajare
                Erai trecut doar la…eratǎ.


                 CANDIDAT BACHIC                Va fi mare bucurie                Când venind ca nou primar                Ai sǎ faci din primǎrie
               Un suport pentru…pahar.


            UNUI CANDIDAT PLIMBǍRET

          Ţi-o spun deschis şi rǎspicat
          Cǎ strǎluceşti doar prin absenţǎ
          Dar n-am dori sǎ vii la „sfat”
          Sǎ faci prin funcţie prezenţǎ.

         UNUI CANDIDAT MODEST          Cǎ eşti modest o ştim cu toţi          Dar nu dorim sǎ intri-n transǎ
          Am vrea sǎ ne explici cum poţi
          Sǎ-ţi dai din start ultima şansǎ.



    UNOR CANDIDATI LIBERALI

          Privind pe lista voastrǎ integralǎ
          Gǎsit-am printre rânduri al vost’ scop
          Cǎ veţi mǎri suita liberalǎ
          De veţi umbla puţin la…dop.


            ALTOR CANDIDATI LIBERALI                    Cǎ v-aţi înscris ca gospodari de frunte                    Ce vin-acasǎ numai din „pahar”                    Azi tot alegǎtorul ştie                    Cǎ liberalii sunt cu…har.

            FDSN-ului in 1996

                        Vǎzându-ţi astǎzi faţa tristǎ
                        Am început sǎ am vedenii
                        Când am vǎzut înscris pe listǎ
                        Un şir de-atâtea rubedenii.

           UNUI CANDIDAT LA PRESEDINTIE

                   Prin elocinţa ta fierbinte
                   Promisiuni fǎcând hilar
                   Ai s-ajungi în România preşedinte
                   Când vei serba un centenar

              ALT CANDIDAT LA PRESEDINTIE

                  Când ai depus candidatura
                  Te-am socotit un eminent
                  Dar azi vǎzându-ţi semnǎtura
                  De securist cu-angajament
                  M-ai transformat în oponent.



                  D-LUI ILIESCU                  Greşind din grabǎ partitura                  Tu vei rǎmâne peste ani                  C-ai completat nomenclatura                  Cu ceata asta de „golani”.


        CAMELEONI DUPA…REVOLUTIE

                Ca mulţi din România mare
                Ai fost un…ist, azi eşti alt…ist
                Şi crezi cǎ s-a fǎcut schimbare
                Dupǎ calvarul…. comunist

Created by AVS Document Converter

www.avs4you.com

Created by AVS Document Converter